Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul Daţi click aici ca să editaţi textul

 Remember

Din păcate mulți dintre membrii Comitetului Executiv H.O.R., și alte personalități importante ale „alialei”  noastre, care ani de zile s-au pus în slujba celor pe care îi deserveau, au plecat într-o lume mai bună.
Să îi păstrăm în amintire. 
Despre unii  nu am prea multe date, dar asta nu înseamnă că au fost mai puțin importanți.

 
Dr. Climescu
A  fost ani de zile președintele filialei Naharia și vice președinte H.O.R. pe țară. A fost apreciat atât ca medic, cât și ca un foarte bun activist al organizației noastre.
 
Șlomo Ilan
Ani de zile a condus cu foarte mult profesionalism și multă dragoste filiala H.O.R. din Natania.
Dul  Şlomo Ilan a slujit cu amnegaţie şi şi-a dăruit tot sufletul, timp de 40 de ani, tribului românesc din oraşul său. Un ultim gând pentru cel ce a fost Şlomo Ilan. Fie-i ţărâna uşoară. (fragment din necrologul rostit de Zeev Schwartz la înmormântarea lui Șlomo Ilan)


Nadia Kurtz, preşedinta filialei H.O.R. Hedera.
 

Pe Nadia am cunoscut-o în urmă cu cu multi ani când am participat la o şedinţă a Comitetului de Conducere a Centralei H.O.R., o femeie mititică, dar plină de energie. Făcea parte din colectivul de conducere al filialei din Hedera şi nu era acţiune la realizarea căreia Nadia să nu participe.
În ianuarie 2010, Nadia a fost aleasă preşedinta filialei H.O.R. Hedera.
S-a născut în 1935 la Bucureşti. Părinţii Nadiei au murit într-un lagăr în timpul războiului. Rămasă orfană, a crecut într-un orfelinat.
Condiţiile nu erau rele. Nadia  a avut o mâncare caldă, a avut îmbrăcăminte, a urmat 12 clase. Dar i-a lipsit dragostea părinţilor. Nu ştiu ce gândea şi ce simţea Nadia, în clasă, înconjurată de copii care vorbeau despre părinţii lor.
A fost conştientă de originea ei iudaică. A făcut parte din Comitetul
Democratic Evreiesc şi a urmat doi ani cursuri de pedagogie în limba idiş. A şi cântat. Nadia a luptat să-şi croiască un drum în viaţă. S-a calificat strungăriţă şi a lucrat la Uzinele 23 August. S-a căsătorit şi are doi copii.
În 1965 a aliat cu familia. În Israel, Nadia a aplicat ceea ce a învăţat la cursurile de pedagogie. A avut grije de copii, cu mult devotament şi multă dragoste.
În urmă cu mulți ani a început să activeze in cadrul filialei H.O.R din Hedera. Toţi o cunosc, o respect şi o iubesc.
La centrală se spune deobicei: dacă vrei să reuşească o acţiune la Hedera, și nu numai. adresaţi-vă Nadiei.
Din păcate în urmă cu puțin timp Nadia ne-a părăsit pentru o lume mai bună. A fost o pierdere uriașă pentru familia ei, dar și pentru noi.


Raul Aronovici



A fost președintele filialei Hoda Sharon.
A emigrat în Israel din Bacău, orașul său natal. A fost profesor de fizică la liceul „Ort” din Bat Yam. Prin felul lui deschis și vesel a fost iubit și apreciat atât de cadrele didactice cât și de elevi.


Lecțiile de fizică predate de Raul erau deosebit de interesante deoarece Raul, fără a neglija conținutul științific al materiei pe care o preda, a găsit metoda de a o face sub o formă  atractivă. Unul dintre foștii lui elevi spunea: „proful era grozav. Nu ne plictiseam niciodată la orele lui.”
După ieșirea la pensie a activat ca voluntar în cadrul poliției israeliene.


Miriam Segal



 
 A fost, timp de mulți ani, președinta filialei H.O.R. din orașul Kfar Saba.
A fost o persoană foarte activă. Clubul filialei din acest oraș era deschis zilnic și frecventat de foarte mulți membri. Fiind o foarte bună organizatoare și un om deosebit
de cald,  a fost iubită și apreciată atât de membri filialei, cât și de noi toți. A participat la toate activitățile organizate la nivel de Centrală.
Dispariția ei a fost o mare pierdere pentru noi toți.



                                                    
Robert Ștal



A fost președintele filialei H.O.R. din Kraiot. Fiind un om cu multă responsabilitate, a făcut parte din Comisia Publică care verifica și aprobat ajutoarele materiale pe care H.O.R. le-a acordat israelienilor de origine română care trăiesc în Israel în perioada 2007 -2010 când s-au primit fonduri de la fundația „Caritatea” din România, fondație care se ocupă de retrocedarea bunurilor publice care au aparținut evreilor și au fost naționalizate de regimul comunist.


Uri Eliav


Uri Eleiav este președintele care a dezvoltat H.O.R. aducând această veche organizație la standardele moderne.
Uri Eliav s-a născut la Moineşti în anul 1931.  Economist, conducător de mari întreprinderi, sionist, sindicalist şi om politic, cu o deosebită activitate în
C.C. al Partidului Muncii din Israel.
Emigrează în Israel în 1946, la vârsta de 15 ani, făcând parte dintr-un grup clandestin, care trece graniţa prin Iugoslavia. Ajunge în ţară după un stagiu în lagărele britanice din Cipru şi intră în chibuţul „Kfar Szold”. Este secretar general al mişcării „Noar Haoved ” şi apoi secretar general al Histadrutului din Aşkelon. Devine vice preşedinte  H.O.R pe întreaga ţară şi director la „Şikum Ovdim”. Este ales în C.C. al Partidului Muncii şi locţiitorul primarului din Aşkelon. Depune o activitate susţinută pe tărâm social, politic şi în sectorul construcţiilor. Este unul din fondatorii oraşului Aşkelon şi a contribuit permanent la dezvoltarea acestui oraş. Sub conducerea sa, începând cu anul 1968, „Şikun Ovdim” a construit peste 10.000 de locuinţe pentru olimi. Pentru merite deosebite a fost decorat şi deseori evidenţiat în foruri politice şi în presă.                                    
A luptat în Palmah. În timpul războaielor a fost comandant de batalion de infanterie ajungând la gradul de maior. În anul 1988 este ales în unanimitate preşedintele pe ţară a H.O.R În această funcţie a luptat să doboare discriminarea care se face faţă de olimii din aliaua română. El a dorit să trezească aliaua română din letargia sa politică şi să o situeze pe locul pe care îl merită. În perioada cât a fost preşedinte s-au format filiale noi, cum ar fi: Bat-Yam, Holon şi altele, s-a deschis noul sediu al H.O.R. pe ţară din Al. Ianai 3, Tel Aviv şi în general s-a simţit o înviorare a activităţii acestei organizaţii. Fotografia lui se află şi astăzi pe perete în biroul rezervat preşedintelui.
A încetat din viață în mai 1993, după o lungă şi grea suferinţă.
  

Silvia Don
 
În vara lui 1961 o tânără frumoasă plină de visuri a coborât din
avionul de la Bucureștiu, pe aeroportul din Lud. Vedea pentru prima
dată palmierii înșiruiți de o parte și alta a aleii care îi purtau pașii
spre ieșirea din aeroport și ei i se părea că se înclină și îi urează bun venit. O chema Silvia și era fericită. Visase de multe ori această clipă, dar bucuria care o cuprinsese depășea cu mult ceea ce credea ea că va simți atunci când va atinge pământul sfânt. Destinul a purtat-o spre Șderot , nu întâmplător pentru că aici l-a întâlnit pe Anciu, bărbatul care i-a devenit soț și care a iubit-o și i-a fost alături întreaga viață.
Silvia a devenit Silvia Don. Silvia i-a dăruit doi copii o fată și un băiat.
Începutul a fost greu. Silvia a făcut de toate până când a reușit să
obțină un post de contabil într-una din fabricile din zonă.                                 
Încă de la început s-a implicat în viața comunității. Mai târziu a intrat în politică devenind secretară la NAAMAT și membră în consiliul de conducere al primăriei.
A fost printre primii care s-a înrolat în detașamentul de apărare civilă, devenind în scurt timp șefa detașamentului.
Silvia a înființat filiala H.O.R. Șderot. Pleca împreună cu soțul
ei la aeroport să primească emigranții care veneau din România, îi
conducea la Șderot și îi ajuta să se încadreze în viața israeliană. Într-un oraș mic ca acesta, Silvia, ajutată în permanență de soțul ei, a reușit să formeze o filială cu peste 250 de români. Ea nu a fost o președintă cu numele. A învestit energie și creativitate pentru a le face viața mai frumoasă membrilor filialei.
Într-un oraș în care o mare parte a timpului locuitorii îl petreceau în adăposturi, Silvia cu energia care o caracteriza s-a străduit să-i ajute pe toți locuitorii, nu numai pe români. Tot acest oraș o cunoștea și toți locuitorii o iubeau.
Am cunoscut-o pe Silvia în urmă cu mulți ani și încă de la început i-am simțit căldura și prietenia.



Moșe Flitman
Moșe Flitman a fost 49 de ani președintele filialei
Carmiel



 
Ne-a părăsit pentru o lume mai bună pe 3 aprilie 2018, la vârsta de 86 de ani.
Moșe Flitman s-a născut la 24 noiembrie 1932 la Roman. Copil fiind, a fost marcat de comportamentul faţă de evrei, de faptul că aveau voie să părăsească casa numai între 10 şi 12, două ore, că trebuiau să poarte steaua galbenă de tristă amintere, că ceilalţi dacă nu-i jigneau, îi ocoleau.
După război a terminat liceul. A emigrat împreună cu soţia în 1964 şi din portul Haifa a ajuns direct în Carmiel. La vremea respectivă, Carmielul era o mică aşezare. Moşe Flitman a fost unul din cei care au construit acest oraş. Prin firea lui deschisă şi muncitoare a fost foarte repede remarcat şi cooptat în conducerea Carmielului. Numărul locuitorilor a crescut şi în 1973  Carmielul devine oraş, iar Moşe Flitman primeşte funcţia de director administrativ al primăriei Carmiel, post pe care l-a opcupat până în anul 2004, când a  ieșit la pensie.     


 
În anul 1969 a înfinţat filiala H.O.R Carmiel, filială care număra peste 4800 de originari din România. Astăzi trăiesc în Carmiel în jur de 250-300 de români şi majoritatea l-au cunoscut şi l-au apreciat.  Ei îl numeau „preşedintele nostru”.
                            
 
L-am cunoscut pe Moşe Flitman în urmă cu peste 20 de ani, când absolut din întâmplare, am asistat la un spectacol organizat de H.O.R Carmiel în colaborare cu primăria oraşului, cu ocazia unui  eveniment. Nu-mi amintesc despre ce eveniment era vorba, dar îmi amintesc impresia pe care mi-a făcut-o acest om, pe care toţi cei peste 500 de participanţi îl salutau. Mai târziu, când cineva, pe care l-am cunoscut foarte bine, a trecut printr-o periodă foarte grea, am văzut că este un om drept, şi un adevărat prieten. Acest lucru eu nu l-am uitat și nu-l voi uita niciodată. L-am respect pentru felul lui de a fi şi pentru  ceea ce a făcut pentru românii din Carmiel și îi voi păstra, la fel ca și locuitorii din Carmiel o frumoasă amintire și regretul că ne-a părăsit.

Calmanovici
A fost preşedintele filialei Rehovot şi a plecat dintre noi în urmă cu mai mulți ani.şi a plecat dintre noi.
 

Cu ceva timp în urmă m-a căutat fiica dlui Calmanovici.
Mi-a spus că vrea să scrie o carte despre tatăl ei şi m-a rugat să scriu câteva rânduri. M-a bucurat intenţia acestei doamne, pentru că dul Calmanovici a fost întradevăr un om deosebit, a cărui memorie merită a fi respectată şi păstrată. A fost un  om simplu, poate nu cu multă şcoală, puţin timid, dar cu un suflet mare. Era capabil să muncească zi şi noapte pentru a-i ajuta pe cei care aveau nevoie, şi nu numai din Rehovot, unde a locuit, ci din toată ţara. El a îndrumat primii paşi în ţară ai multor olimi hadaşim.
Pentru el nu a cerut nici o dată nimic, dar pentru cei care-i solicitau ajutorul era în stare să insiste şi după cum se spune să intre pe geam dacă era dat afară pe uşe. A fost mulţi ani preşedintele filialei H.O.R.  Rehovot. A reuşit să adune în jurul său oameni de valoare şi această filială a fost printre cele mai mari şi cu o activitate bogată şi variată.  Mulţi bătrâni şi-au uitat singurătatea în nenumăratele „sof şavua” pe care le-a organizat şi au râs din toată inima la spectacolele pe care el le aducea la Rehovot.
Am încercat să-mi aduc aminte de vreun conflict pe care să-l fi avut, dar nu am reuşit. Era un om bun cu care nu te puteai certa. Te dezarma cu o privire blânda şi un cuvânt bun. A fost iubit şi respectat de noi toţi cei care l-am cunoscut şi am lucrat cu el.
Mă simt onorat şi îi mulţumesc fetei dlui Calmanovici pentru că mi-a dat ocazia să scriu câteva rânduri despre un om pe care l-am apreciat şi stimat mult. Din păcate cuvintele nu pot exprima regretul pe care îl simt că trebuie să vorbesc la trecut despre acest om, că nu mai este printre noi. 
Zeev Schwartz
Președinte H.O.R. pe țară




Meir Grinștein
 
Filiala H.O.R. Bat Yam este filiala cea mai apropiată sufletului meu.
Iubesc această filială pentru că mă leagă de ea multe amintiri.
Tita (Rina Katz), astăzi președinta filialei, este prietena mea de-o viață.
Vechiul meu prieten și colaborator, Meir Grinștein,  era ultimul „mohican”.  Până nu demult, îmi telefona de sărbători și parcă-l aud „Sănduca, eu te urmăresc și mă bucur pentru toate succesele tale”. Cuvintele lui îmi umpleau sufletul de bucurie. Cu toate că avea 102 ani, vestea morții lui Meir,  m-a luat prin surprindere. M-au năpădit amintirile. Cea mai frumoasă perioadă din viața mea a fost, când cu mulți ani în urmă, făceam și eu parte din acestă filială.
În 1986, la inițiativa lui Radu Lucian, și el batamnic, o mână de oameni am înfințat filiala H.O.R. Bat Yam. Eu eram președintă, Tita locțiitor și Meir secretar. Au mai fost cu noi Fani Moscovici și
                             
Irina și Paul  Rapaport. Meir era ultimul supraviețuitor. Cu toată vârsta înaintată, omul acesta era plin de viață. Venea la toate activitățile filialei. Cu o mașinuță pentru vârstnici, mergea să-i ajute pe mulți alți bătrâni bolnavi și care nu mai puteau ieși din casă. Petrecea timpul cu ei, le făcea diverse cumpărături și depănau amintiri. Când a împlinit 100 de ani, colectivul de acum al filialei i-a serbat ziua și am fost și eu invitată.
Meir a adus 3 dosare: lista celor 300 de membri pe care i-a avut filiala în perioada 1986 – 2000, și toate activitățile din acea vreme. Erau amintirile mele și mândria lui. Atunci mi-a dat o scrisoare, „o mărturie” a unei tinereți zbuciumate, care cred eu că trebuie citită, pentru a-l înțelege pe acest minunat om, care, cu toate că a suferit mult în perioada neagră, de tristă amintire pentru noi evreii, a știut să dăruiască dragoste și bucurie în jur.
 „Mă numesc Meir Grinstein și sunt născut la Iași. Am locuit o perioadă la București, str. Bradului nr. 1, colț cu Calea Văcărești.
În noaptea de groază din 21 ianuarie 1941, am fost prins de un  grup de legionari înarmați cu pistoale, care m-au silit să merg cu ei. M-au târât la cuibul lor din Intrarea Mistrețului nr. 4, dinspre str. Aurora. Localul, fost depozit de tăbăcării, plin cu suluri pentru tălpi și cu piei, era împărțit în vreo 20 de mici compartimente, din fier și cu uși de fier și plase metalice.
Am fost închis într-una din aceste boxe împreună cu alții, care fuseseră aduși înaintea mea și după mine. Pe la ora 23, celulele erau aproape completate. Atunci a început jaful: ni s-au luat ceasurile, banii, orice aveam mai de preț și                                                     
am fost amenințați că la urmă se va face un control și cine va fi găsit cu valori nepredate, va fi împușcat.
După acest jaf general, au începu să ne scoată unul câte unul în holul mare, amenajat special, din ordinul comandantului. Acolo, șase legionari ne-au luat pe fiecare, suspendându-ne de mâini și de picioare, în timp ce alți doi ne loveau cu bâte cu ținte în șale și pe spate, câte 20 de lovituri. De acele ținte se agățau bucăți de piele și de carne. Toată noaptea s-au auzit vaiete și gemete.


Pe la ora 7 dimineața, ne-au pus să ne spălăm, să ne aranjăm hainele, după care ne-au spus să plecăm. Treceam printre două șiruri de câte zece haidamaci, care ne lovau cu bâtele, pe unde nimereau.
Afară, în stradă, spre deosebire de fiarele dinăuntru,  suflete de buni creștini și cu frica lui Dumnezeu au strigat la noi să ne                  
 ascundem, căci se dăduse ordin să fim împușcați și într-adevăr, în urma noastră am auzit detunături.
Desigur că cele scrise mai sus alcătuiesc un rezumat documentar, din dorința de a afla dacă vreunii din cei mulți, supuși acelor torturi, au semnalat vreodată întâmplarea, sau dacă unii dintre ei și-au pierdut viața.”
Meir a încetat din viață pe 14 ianuarie 2018 la vârsta
de 102 ani.
 
Niciunul dintre noi, cei care l-am cunuscut, nu-l vom uita.
Sanda Feller


DOV HARAN (1939 – 2010)

A fost un om deosebit şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. Mic de statură, cu ochelari puteai să treci pe lângă el fără să îl observi, dar asta până începea să vorbească, când
pur şi simplu te captiva.
Fără să facă lucruri extraordinare se remarca întodeauna prin iniţiative, idei originale, seriozitate şi multă muncă.
A fost profesor de istorie şi cetăţenie la unul din cele mai
mari licee din Bat Yam, ghid, organizator de spectacole,
regizor şi scriitor.
Nu exista acţiune culturală la liceul la care preda, unde cel
puţin un scheci umoristic să nu-i aparţină. Timp de 10 ani
a organizat festivităţile legat e de Ziua Independenţei, pe
malul mării în Bat Yam.
Pentru implicarea lui în viaţa oraşului în care trăia a primit pe 26 octombrie 2006, diploma de recunoaştere din partea primăriei.
Fiind activ în cadrul filialei HOR Bat Yam, a participat la multe excursii ca ghid turistic. Cunoştea fiecare colţ al ţării noastre.

A scris textele pentru multe spectacole româneşti şi nu există un actor din garda veche care să nu-i fi interpretat măcar unul.
Nu pot decât să-i spun “La revedere Dov”.
 Sanda Feller   



Radu  Lucian (1931 – 1998)
 


A fost secretar general H.O.R. pe țară, perioadă în care a înfințat numeroase filiale  ale acestei organizații, printer care filiala din Bat Yam, orașul în care locuia și filiala din Hulon.
În 1982 a înființat teatrul „Alb Albastru” sub auspicile H.O.R. pe țară, în cadrul căruia a organizat numeroase spectacole cu actori israelieni de origine română, spectacole care au avut mare succes și s-a scris mult despre ele în presa vremii.
În ianuarie 2018 a fost organizat, sub auspicile H.O.R. și „Jurnalul săptămânii”, un spectacol omagial „Radu Lucian și prietenii lui”, acțiune popularizată în ziarul de limbă română „Jurnalul săptămânii.
Articol preluat din publicația de limbă română „Jurnalul Săptămânii” semnat de editoarea acestui ziar talentata ziaristă Doina Meiseles.
Un spectacol comemortiv cu valoare de document istoric                             
Radu Lucian și prietenii lui” prezentat de Sanda Feller sub auspicile organizației H.O.R și Asociația Ziariștilor și Oamenilor de Cultură de Limbă Română din Israel.
Vinerea trecută, la ințiativa dnei Sanda Feller, un public extren de numeros s-a delectat cu un spectacol de mare ținută artistică. În ciuda faptului că era vorba, în fond, de un spectacol comemorativ, evenimentul a însemnat pentru marea majoritate a publicului, aflat în eleganta sală a teatrului Alhanbra, prilej de bucurie, de destindere, dar mai ales de imensă nostalgie....nostagie după vremurie frumoase de alădată, după tinerețea și optimismul care răsbăteau din fiecare notă a melodiilor și cupletelor anilor 70-80, ani în care acei „olimi hadașimi” de atunci, de fapt noi toți originarii din România în Israe,l puneau umărul la formarea si dezvoltarea iubitului nostru stat Israel.


 
                    
 
9 octombrie 2018

Participarea președintelui H.O.R. pe țară la comemorarea Holocaustului în România
 

Pe 9 octoimbrie, și anul acesta, ca în fiecare an, Institutul de Cercetare a Holocaustului „Elie Wiesel ”, director prof. dr. Alexandru Florian,  în colaborare cu guvernul României a organizat, cu mult profesionalism,  comemorarea  victimelor Holocaustului,  în fața Memorialului construit în centrul Bucureștiului.
Conducătorul  proiectului a fost Elisabet Ungureanu, cercetător principal la acest institut.



Ceremonia s-a desfășurat în prezența doamnei Viorica Dăncilă prim ministru al guvernului român, ambasadori acreditați în România, personalități ale armatei și un mare număr de supraviețuitori și urmași ai acestora.
Vorbitorii au subliniat importanța acestei ceremonii și necesitatea de a face toate eforturile pentru ca astfel de atrocități să nu se mai repete.
Din partea Israelului a vorbit E.S. doamna Ambasador Tamar  Samash.
 
Domnul Zeev Schwartz președintele H.O.R., el însuși supraviețuitor al lagărului din Transnistria, invitat de guvernul român la această ceremonie, a depus o coroană din partea evreilor născuți în România care trăiesc în Israel.
 
Deasemenea,  Domnul Schwartz a dat un scurt interviu în ivrit  la Radio România postul Realitatea Evreiască, care a deschis un compartiment în limba ebraică. 
Participarea unor grupuri numeroase de tineri ne demonstrează că aceștia au înțeles ce înseamnă Holocaust și când supraviețuitorii, care din an în an sunt tot mai puțini, nu vor mai fi, aceștia vor duce mai departe mesajul nostru: astfel de atrocități nu trebuie să se mai întâmple. Omenirea nu are dreptul să uite ce a fost.



Un grup de elevi ai Complexului Educațional ”Ronald Lauder” au depus o coroană de flori alături de directoarea complexului  Tova Ben Nun Cerbis.
Ceremonia s-a desfășurat în prezența doamnei Viorica Dăncilă prim ministru al guvernului român, ambasadori acreditați în România, personalități ale armatei și un mare număr de supraviețuitori și urmași ai acestora.
Vorbitorii au subliniat importanța acestei ceremonii și necesitatea de a face toate eforturile pentru ca astfel de atrocități să nu se mai repete.
Din partea Israelului a vorbit E.S. doamna Ambasador Tamar  Samash.

 
Domnul Zeev Schwartz președintele H.O.R., el însuși supraviețuitor al lagărului din Transnistria, invitat de guvernul român la această ceremonie, a depus o coroană din partea evreilor născuți în România care trăiesc în Israel.
 
Deasemenea,  Domnul Schwartz a dat un scurt interviu în ivrit  la Radio România postul Realitatea Evreiască, care a deschis un compartiment în limba ebraică. 
Participarea unor grupuri numeroase de tineri ne demonstrează că aceștia au înțeles ce înseamnă Holocaust și când supraviețuitorii, care din an în an sunt tot mai puțini, nu vor mai fi, aceștia vor duce mai departe mesajul nostru: astfel de atrocități nu trebuie să se mai întâmple. Omenirea nu are dreptul să uite ce a fost.


Recunoașterea Holocaustului în România  s-a datorat cercetărilor efectuate de Elie Wiesel.
Elie Wiesel, unul din puținii supraviețuitori ai lagărelor morții de la Auschwitz  și Buchenwald, s-a născut în orașul românesc Sighet.

Timp de 10 ani după eliberare a refuzat să vorbească despre actele inumane la care a fost martor.
Întâlnirea cu scriitorul francez Francois Mauriac a fost decisivă în evoluția ulterioară a lui Elie Wiesel.
Influențat de acesta, Elie Wiesel a început să vorbească și să scrie despre Holocaust.
A scris zeci de articole și cărți. A devenit un vorbitor cunoscut și apreciat  pe tema Holocaustului.
A susținut  Israelul , a condamnat situația evreilor sovietici și etiopieni , victimele apartheidului din Africa de Sud , victimele bosniace ale genocidul din fosta Iugoslavie , indienii Miskito din Nicaragua , și multe altele
În 2003 a descoperit și a publicat faptul că cel puțin 280.000 de evrei români și ucrainieni , alături de alte grupuri, au fost masacrați în lagărele de exterminare conduse de români. [55]
In 2005, he gave a speech at the opening ceremony of the new Holocaust History Museum where he said: [56] În discursul său de la ceremonia de deschidere a  muzeului  de istorie a Holocaustului de la Washington, Elie Wiesel a spus, referindu-se la supraviețuitorii Holocaustului:
„Cei care au fost acolo nu vor fi de acord cu declarația: a fost inumanitatea omului față de om. NO! NU! It was man's inhumanity to Jews! A fost inumanitatea omului față de evrei! Jews were not killed because they were human beings. Evreii nu au fost uciși deoarece erau ființe umane. In the eyes of the killers they were not human beings! În ochii ucigașilor nu erau ființe umane! They were Jews! Erau evrei!”


După ceremonia de la Mausoleu a  urmat, în prezența doamnei Primar General al Capitalei Gabriela Firea, E.S. doamna Ambasador al Israelului în România, Ambasadorul Statelor Unite, domnul prof. Dr. Alexandru Florian, directorul Institutului de Cercetare a Holocaustului  și numeroși participanți, dezvelirea bustului lui Elie Wiesel situat în piațeta cu același nume la intersecția străzilor Emil Zola cu Sofia.
Întreaga ceremonie a fost deosebit de emoționantă


colaborări
cu Ambasada României
Sărbătoarea Zilei Naționale a României la H.O.R. la Tel Aviv, Beer Sheva, Așkelon, Petah Tikva

cu I.C.R. Tel Aviv și A.M.I.R.
„Toamnă românească”  la Zichron Ya'acov

Zichron Ya'acov a fost înființat la 6 decembrie 1882 de către imigranții din gruparea Hovevei Sion din România și a fost a treia așezare construită de românii din prima „alya”.
H.O.R. a participat la acțiunea „Toamnă românească” organizată de primăria orașului în colaborare cu I.C.R. Tel Aviv și A.M.I.R., cu ocazia împlinirii a 135 de ani de la înfințare.

cu oficialitățile Statului Român Gala 100 pentru Centenar
Cu ocazia Anului Centenar,  Ministerul Românilor de Pretutindeni a avut inițiativa să promoveze elitele comunităților  românești  care trăiesc în afara granițelor Românie și să premieze 10 membri marcanți ai acestor comunități.
Cu ocazia vizitei în țara noastră a ministrului pentru românii de pretutindeni, doamna Natalia – Elena Intoteru, a avut loc la I.C.R. Tel Aviv, pe data de 1 noiembrie 2018, un eveniment  deosebit  în cadrul căruia au fost premianți 10 membri marcanți ai israelienilor de origine română care trăiesc în Israel.
În discursul său, doamna ministru a subliniat greutatea pe care a întâmpint-o în alegerea celor 10, deoarece în țara noastră sunt mult mai mulți cei care promovează România, care și-au adus contribuția la construirea statului  Israel și cu care România se poate mândri.
Din cadrul H.O.R. au fost premiați: Zeev Schwartz președintele H.O.R. pe țară și președintele Ligii de Prietenie Israel România, Nathan Cohen președintele filialei H.O.R Beer Sheva și Neghev, Moni Senstein președintele filialei  H.O.R. Petah Tikva. 



  cu primăriile locale
Un vis care sper să devină realitate Șlomo Abramovici
Visutl meu este să construim 3 cămine pentru israelienii de origine română  care trăiesc în Israel și nu au posibilități materiale pentru a ajunge la un alt cămin.
Vreau să subliniez că multe comunități ale originalilor din alte țări mult mai mici numeric decât originarii din România au reușit să construiască și astfel de  cămine de bătrâni, care și funcționează.
În privința cheltuielilor necesare pentru construcție și întreținere, am avut multe discuții, în trecut, cu generalul Moșe Nativ(ז.ל), când noi am susținut că este preferabil ca în momentul de față să ne ocupăm cu îmbunătățirea vieții celor care încă trăiesc înainte de a ne gândi la păstrarea tradiției iudaismului românesc.  Din păcate Moșe Nativ a dispărut dintre noi și nu am mai avut cu cine să pornim la drum.
Noi nu suntem contra păstrării culturii iudaice și a tradițiilor din România,  dar am putea îmbina cele două. În cadrul caselor de bătrâni la parter putem să facem o sală de conferințe și de expoziții și bineînțeles muzee pe care toți cei veniți din România să le  poată vizita.
În raport cu soluția găsită de A.M.I.R. de a  construi un muzeu  la Roș Pina mi se pare ”fata morgana”. Nu văd când va fi construit, dacă de 8 ani nu s-a pus nici măcar o cărămidă, și dacă se va termina cândva câtă populație din  România va ajunge acolo. Noi, generația supraviețuitorilor Holocaustului, nu vom mai fi asta îmi este foarte clar.
Noi suntem idealiști și sperăm că noua conducere a fundației ”Caritatea” va înțelege și va găsi de cuviință să schimbe destinația fondurilor și să ne ajute să îndeplinim acest plan.
Încă în urmă cu 4, 5 ani au fost primării care au fost de acord să doneze teren în acest scop și în momentul de față suntem în legătură cu 3 primării.


O colaborare perfectă
 
Moni Senstein  președintele filialei H.O.R. din orașul Petah Tikva.

Filiala pe care o conduc are o bogată activitate. Un rol important în desfășurarea programelor noastre îl are colaborarea pe care o avem cu primăria  și în mod special cu domnul av. Ițhak Braverman,  primarul orașului și despre această colaborare vreau să vorbesc.
Pe data de 19 noiembrie a avut loc o conferință legată de drepturile supraviețuitorilor Hokocaustului, organizată de Centrala Organizațiilor Supraviețuitorilor Holcaustului în colaborare cu filiala noastră și sub auspicile primăriei orașului Petah Tikva.
Problemele legate de organizarea acestei acțiuni au fost coordonate de doamna Mihal Așer de la primărie. Cel care a aprobat acțiunea a fost domnul primar av. Ițhak Braverman.
Conferința a fost foarte
importantă pentru participanți, deoarece au fost discutate și probleme specifice originarilor din România, cum ar fi problemele de pensie pentru cei veniți după  1953, pensile de vechime, etc.
O altă acțiune pe care am organizat-o cu susținerea domnului primar, av. Ițhak Braverman a fost participarea unui grup de 40 de oameni la Ziua Națională a României, organizată pe țară, pe 9 decembrie la Așkelon.
Nu numai că ne-a pus la dispoziție un autobuz, dar domnul primar av. Ithah Braverman a venit personal la plecare să ureze originalilor din România din Petah Tikva și din întreaga țară, Hag Sameah și ne-a asigurat că vom găsi la dânsul în permanență o ușe deschisă. 
A devenit o tradiție în filiala noastră,  să organizăm schimburi de grupuri de tineri. Tineri israelieni de la liceele din Petah Tikva pleacă în România și tineri români vin în vizită la noi. Aceste vizite au fost incluse în programa de învățământ a liceelor din Petah Tikva, la științe sociale și pot folosi elevilor la examenul de bacaloreat.


cu presa de limbă română „Jurnalul Săptămânii” și „Revista mea
Există o colaborare perfectă între H.O.R. și doamna Doina Meiseles, editoarea publicațiilor de limbă română  „Jurnalul Săptămânii” și „Revista mea”
De fiecare dată când organizația noastră are acțiuni importante le popularizăm în „Jurnalul Săptămânii”
Membrii Comitetului Executiv și a comitetelor locale sunt abonați la această publicație sau le citesc la sediul nostru central din Yel Aviv, unde doamna Doina Meiseles aduce 9 – 10 exemplare în fiecare joi.
În ultimii ani au apărut în ziar interviuri luate unor personalități ale organizației noastre cum ar fi Zeev Schwartz, Șlomo Abramovici, Sanda Feller



Interviu cu Zeev Schwartz pentru „Jurnalul Săptămânii”
(fragment)
Fără a neglija activitatea susținută contra oricăror forme de anti-Semitism în țara noastră de origine, România, președintele HOR și-a concentrat în ultima perioadă eforturile, alături de avocatul HOR- ului domnul Haim Ianai și de organizația Keren Le Zaken, împotriva legii discriminatorii și rușinoase în vigoare în Israel, lege care prevede că supraviețuitorii
Holocaustului care au venit în țară după 1953 nu pot beneficia de aceleași despăgubiri din Germania, ca cei veniți înaintea acestui an, de parcă emigranții din România și celelate țări din fostul bloc comunist n-ar fi făcut toate sacrificiile posibile pentru a veni în țara noastră, pe care o
considerau adevărata lor patrie. Ei au fost ani dearândul prizonierii ”raiului comunist”. În acest sens la data de 13.04.2015 s-a dezbătut la Curtea Supremă a Israelului, în dosarul BAGATZ NR. 6312/14, procesul intentat de «KEN LA ZAKEN», H.O.R. şi de alte 5 persoane particulare,
originari din România.Chiar în ajunul zilei de comemorare a Holocaustului -ce ironie amară!-
Tribunalul Suprem a făcut cunoscut faptul că forurile competente împotriva cărora era îndreptată acțiunea au respins-o pe motiv că „ar costa prea mult!!!”


Interviu cu Șlomo Abramovici  pentru „Jurnalul Săptămânii”
(fragment)

Apel către originarii din România care trăiesc în Israel
Comitetul Executiv H.O.R. a organizat un recensământ (pentru prima oară în istoria țării) a originarilor din Romînia. Formularul conține și o rubrică care se referă la anul emigrări, tocmai pentru a putea aprecia cât mai exact numărul celor veniți după anul 1953 pentru a imforma autoritățile competente în acest sens. Foarte mulți originari din România se află în această situație. Apelăm pe această cale la toți originarii din România care nu au complectat încă formularele să o facă. Vă puteți adresa la filialele din orașele în care locuiți, la centrala H.O.R. din Tel Aviv str Alex. Ianai nr. 3.
Vă puteţi adresa atât prin telefon: 03-5466502, cât şi pe e-mail: holerom11@bezeqint.net,
Avem astfel ocazia să demonstrăm că suntem un trib unit


Interviu cu Sanda Feller  pentru „Jurnalul Săptămânii”
 (fragment)

Articol preluat din Jurnalul Săptămânii nr. 270 din 23 febr. 2012

Doina Meiseles
Cum a luat naştere această colaborare cu Horul. Aţi fost şi încă sunteţi o femeie extrem de ocupată, lucrând în domeniul calculatoarelor, într-o meserie care vă solicită timp nelimitat. Cum aţi găsit timpul necesar să vă angrenaţi şi în această activitate, în acest „hobi neremunerabil”.
 
SF Nu ştiu. Adevărul este că tot ce fac, atât la locul meu de muncă remunerabil, ca analist programator, cât şi în multiplele mele sarcini la HOR,  îmi place şi cred că este foarte important să faci în viaţă ceea ce îţi place. Totul a început ca o joacă. În 1986 Radu Lucian, secretar general la HOR pe vremea aceea, a înfiinţat, printre alte filiale din ţară şi filiala HOR din Bat-Yam, oraş în care locuiam şi fără să-mi dau seama m-am trezit preşedinta acestei filiale. Cam aşa a început şi uite că au trecut 15 ani.          
Astăzi sunt preşedinta filialei Tel Aviv, preşedinta comisiei culturale a HOR, purtătoare de cuvânt a HOR şi răspund de proiectul iniţiat de noi de a ajuta originarii din România cu venituri mici. Fiecare din aceste activităţi are alt profil şi cred că această împletire mă ajută să nu obosesc.
 



 

 
    

 
 
 










.





 
 

 
 
 
 
 


                       
 

               


 




 






 

לחץ/י להורדת הטופס
לאחר מילוי הטופס, נא
לשלוח חזרה בפקס או בדוא"ל
 
 
הצטרפו אלינו לפייסבוק


הצטרפו אלינו לפייסבוק
 
כל הזכויות שמורות להתאחדות עולי רומניה בישראל 2012 
 


 
הקמת אתרים  בניית אתרים Webfocus